Joi dupa amiaza, un elicopter militar Puma SOCAT ( cercetare, salvare si lupta antitanc) s-a prabusit la 20 km de Bacau.Elicopterul apartinea Flotilei 95 Aeriana Bacau.Din pacate doua persoane de la bordul elicopterului au decedat, alte trei fiind ranite...Cu cateva zile inainte, mai multe elicoptere au survolat orasul la inaltime foarte mica (printre ele si cel cazut), chiar ma gandeam ce s-ar intampla daca doamne fereste ar cadea unul peste oras...desi iubesc aviatia m-au cam suparat un pic caci zburau pana seara tarziu si nu ma lasau sa ma odihnesc...le doream sa zboare un pic mai departe de oras...a doua zi sunet de rotoare undeva mai departe, apoi liniste...breaking news la stiri, un Puma Socat intorcandu-se grabit spre baza cu ranitii, un avion militar de transport Hercules decoland in graba spre Bucuresti...
Pentru mine, un mare iubitor al aviatiei militare este un eveniment foarte trist...de mic copil am crescut pe aerodrom, printre avioane si oameni dedicati zborului...ii urmaream de pe bretela pistei, de la fereastra locuintei sau la demonstratiile aeriene care imi taiau rasuflarea...miscarea radarelor, mirosul kerosenului, sunetul camioanelor, forfata oamenilor si decolarile in fortaj raman unele dintre cele mai frumoase amintiri din viata mea...dar, din cand in cand vesti rele...a mai cazut un Mig 21...prima intrebare care imi venea in minte era: pilotul? a catapultat??? uneori da, alteori nu a mai apucat, sau din eroism si-a sacrificat viata salvand oamenii de la sol...apoi urmau descrieri de la locul accidentului, de la martorii oculari...din pacate elicopteristii nu au posibilitatea catapultarii.
Cei din Bacau sunt obisnuiti cu survolul la joasa altitudine, atat al elicopterelor cat si al avioanelor supersonice...urletul motoarelor fortate pana noaptea tarziu, zdranganitul geamurilor sunt lucruri normale.Uneori stateam la geam si priveam decolarile, buclele, tonourile, looping-urile, immalman-uri si alte elemente acrobatice, iar seara urmaream flacara fortajului, luminile de pozitie si uneori trecerea spectaculoasa a elicopterelor la joasa inaltime cu proiectoarele maturand orasul...
Cu toate ca fiecare aparat este bine verificat inante de zbor, uneori se se mai defecteaza, cu consecinte tragice...aparate militare de zbor cad mereu in lume, fie ele si absolut noi...este un risc asumat de acesti oameni minunati si de masinile lor zburatoare...
Scriu acest articol mahnit de rautatea si prostia oamenilor.La doar cateva ore dupa accident deja aparusera comentarii cu privire la neprofesionalismul pilotilor, slaba calitate a aeronavelor...toti analfebetii si ignorantii isi dau cu parerea...nici macar nu stiu ca acest aparat este unul de productie romaneasca sub licenta franceza, fabricat la IAR Ghimbav si modernizat cu tehnica israeliana ultrasofisticata...nu o sa intru in detalii tehnice si de avionica, vreau doar sa spun ca este un elicopter foarte bun si apreciat peste hotare.Dar romanii sunt in general un popor prost educat si ignorant care isi dau cu parerea de la fotbal pana la avioane supersonice si care nu stiu sa isi aprecieze valorile...sunt curios ce ar zice cei care au fost salvati din mijlocul apelor dezlantuite chiar de acest elicopter si aceiasi oameni de la bordul lui...
Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei decedati si sa ii ajute pe raniti! Vreau sa va vad pe cer cat mai curand!
Florin,cei care au reusit sa-si faca o meserie din a zbura,au avantajul ca ,dupa,merg in cerul pe care atit l-au iubit.
RăspundețiȘtergereSa-i odihneasca Dumnezeu!
Iar tu,nu pleca urechea.Stii foarte bine ca peste tot in lume(nu doar la noi) cei mai vehementi comentatori sint cei care n-au nici o legatura cu activitatea sau situatia pe care o comenteaza.Se gasesc in treaba...
Mult bine!
Alexandru.